Poluanti atmosferici
Dioxid de sulf SO2
1.Caracteristici generale
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amarui, neinflamabil, cu un miros patrunzator care irita ochii si caile respiratorii.
Surse naturale:
eruptiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentatia bacteriana in zonele mlastinoase, oxidarea gazului cu continut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.
Surse antropice:
(datorate activitatilor umane): sistemele de incalzire a populatiei care nu utilizeaza gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinarie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei si hartiei si, in masura mai mica, emisiile provenite de la motoarele diesel.
Efecte asupra sanatatii populatiei
In functie de concentratie si perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra sanatatii umane.
Expunerea la o concentratie mare de dioxid de sulf, pe o perioada scurta de timp, poate provoca dificultati respiratorii severe. Sunt afectate in special persoanele cu astm, copiii, varstnicii si persoanele cu boli cronice ale cailor respiratorii.
Expunerea la o concentratie redusa de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect infectii ale tractului respirator.
Dioxidul de sulf poate potenta efectele periculoase ale ozonului.
Efecte asupra plantelor
Dioxidul de sulf afecteaza vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii si tesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.
Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele , ghindele rosii si negre, frasinul alb , lucerna , murele.
Efecte asupra mediului
In atmosfera, contribuie la acidifierea precipitatiilor, cu efecte toxice asupra vegetatiei si solului.
Cresterea concentratiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formarii acizilor.
Oxizii de sulf pot eroda: piatra , zidaria, vopselurile , fibrele, hartia , pielea si componentele electrice.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru masurarea dioxidului de sulf este cea prevazuta in standardul SR EN 14212 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de dioxid de sulf prin fluorescenta in ultraviolet.
3. Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Prag de alerta | 500 ug/m3 – masurat timp de 3 ore consecutiv, in puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga zona sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai alerta mica. |
| Valori limita | 350 ug/m3 – valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane 125 ug/m3 – valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane |
| Nivel critic | 20 ug/m3 – nivel critic pentru protectia vegetatiei, an calendarisitic si iarna (1 octombrie – 31 martie) |
Oxizi de azot NOx (NO / NO2)
1.Caracteristici generale
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care contin azot si oxigen in cantitati variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fara culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
– monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor si inodor;
– dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roscat cu un miros puternic, inecacios.
Dioxidul de azot in combinatie cu particule din aer poate forma un strat brun-roscat.
In prezenta luminii solare, oxizii de azot pot reactiona si cu hidrocarburile formand oxidanti fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afecteaza atat suprafata terestra cat si ecosistemul acvatic.
Surse antropice:
oxizii de azot se formeaza in procesul de combustie atunci cand combustibilii sunt arsi la temperaturi inalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activitatilor industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului, a ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera, reducerea vizibilitatii in zonele urbane .
Efecte asupra sanatatii populatiei
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atat pentru oameni cat si pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decat cel al monoxidului de azot). Expunerea la concentratii ridicate poate fi fatala, iar la concentratii reduse afecteaza tesutul pulmonar.
Populatia expusa la acest tip de poluanti poate avea dificultati respiratorii, iritatii ale cailor respiratorii, disfunctii ale plamanilor. Expunerea pe termen lung la o concentratie redusa poate distruge tesuturile pulmonare ducand la emfizem pulmonar.
Persoanele cele mai afectate de expunerea la acest poluant sunt copiii.
Efecte asupra plantelor si animalelor
Expunerea la acest poluant produce vatamarea serioasa a vegetatiei prin albirea sau moartea tesuturilor plantelor, reducerea ritmului de crestere a acestora.
Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare animalelor, care seamana cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor provocand boli precum pneumonia si gripa.
Alte efecte
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide si favorizeaza acumularea nitratilor la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.
De asemenea, poate provoca deteriorarea tesaturilor si decolorarea vopselurilor, degradarea metalelor.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru masurarea dioxidului de azot si a oxizilor de azot este cea prevazuta in standardul SR EN 14211 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de dioxid de azot si monoxid de azot prin chemiluminescenta.
3. Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Prag de alerta | 400 ug/m3 – masurat timp de 3 ore consecutive, in puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafata de cel putin 100 km2 sau pentru o intreaga zona sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai alerta mica. |
| Valori limita | 200 ug/m3 NO2 – valoarea limita orara pentru protectia sanatatii umane 40 ug/m3 NO2 – valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane |
| Nivel critic | 30 ug/m3 NOx – nivelul critic anual pentru protectia vegetatiei |
Ozon O3
1.Caracteristici generale
Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros inecacios. Se concentreaza in stratosfera si asigura protectia impotriva radiatiei UV daunatoare vietii. Ozonul prezent la nivelul solului se comporta ca o componenta a”smogului fotochimic”. Se formeaza prin intermediul unei reactii care implica in particular oxizi de azot si compusi organici volatili.
Efecte asupra sanatatii
Concentratia de ozon la nivelul solului provoaca iritarea traiectului respirator si iritarea ochilor. Concentratii mari de ozon pot provoca reducerea functiei respiratorii.
Efecte asupra mediului
Este responsabil de daune produse vegetatiei prin atrofierea unor specii de arbori din zonele urbane.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru masurarea ozonului este cea prevazuta in standardul SR EN 14625 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de ozon prin fotometrie in ultraviolet.
3. Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Prag de alerta | 240 ug/m3- media pe 1 h |
| Valori tinta | 120 ug/m3 – valoare tinta pentru protectia sanatatii umane (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore) 18.000 ug/m3 x h (AOT40) – valoare tinta pentru protectia vegetatiei (perioada de mediere: mai – iulie) |
| Obiectiv pe termen lung | 120 ug/m3 – obiectivul pe termen lung pentru protectia sanatatii umane (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore dintr-un an calendaristic) 6000 ug/m3 x h (AOT40) – obiectivul pe termen lung pentru protectia vegetatiei (perioada de mediere: mai – iulie) |
Monoxid de carbon CO
1.Caracteristici generale
La temperatura mediului ambiental, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid, de origine atat naturala cat si antropica. Monoxidul de carbon se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.
Surse naturale:
arderea padurilor, emisiile vulcanice si descarcarile electrice.
Surse antropice: se formeaza in principal prin arderea incompleta a combustibililor fosili.
Alte surse antropice: producerea otelului si a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier , aerian si feroviar.
Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos in special in perioada de calm atmosferic din timpul iernii si primaverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de vedere chimic la temperaturi scazute), cand arderea combustibililor fosili atinge un maxim.
Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe o suprafata intinsa, nepunand in pericol sanatatea umana.
Efecte asupra sanatatii populatiei
Este un gaz toxic, in concentratii mari fiind letal (la concentratii de aproximativ 100 mg/m3) prin reducerea capacitatii de transport a oxigenului in sange, cu consecinte asupra sistemului respirator si a sistemului cardiovascular.
La concentratii relativ scazute:
– afecteza sistemul nervos central;
– slabeste pulsul inimii, micsorand astfel volumul de sange distribuit in organism;
– reduce acuitatea vizuala si capacitatea fizica;
– expunerea pe o perioada scurta poate cauza oboseala acuta;
– poate cauza dificultati respiratorii si dureri in piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
– determina iritabilitate, migrene, respiratie rapida, lipsa de coordonare, greata, ameteala, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populatie cea mai afectata de expunerea la monoxid de carbon o reprezinta: copiii, varstnicii, persoanele cu boli respiratorii si cardiovasculare, persoanele anemice, fumatorii.
Efecte asupra plantelor
La concentratii monitorizate in mod obisnuit in atmosfera nu are efecte asupra plantelor, animalelor sau mediului.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru masurarea monoxidului de carbon este cea prevazuta in standardul SR EN 14626 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de monoxid de carbon prin spectroscopie in infrarosu nedispersiv.
3. Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Valoare limita | 10 ug/m3 – valoarea limita pentru protectia sanatatii umane (valoarea maxima zilnica a mediilor pe 8 ore) |
Benzen C6H6
1.Caracteristici generale
Compus aromatic foarte usor, volatil si solubil in apa.
90% din cantitatea de benzen in aerul ambiental provine din traficul rutier.
Restul de 10% provine din evaporarea combustibilului la stocarea si distributia acestuia.
Efecte asupra sanatatii
Substanta cancerigena, incadrata in clasa A1 de toxicitate, cunoscuta drept cancerigena pentru om. Produce efecte daunatoare asupra sistemului nervos central.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru masurarea benzenului este cea prevazuta in standardul SR EN 14662 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata pentru masurarea concentratiei de benzen partile 1, 2 si 3.
3. Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Valoare limita | 5 ug/m3 – valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane. |
Pulberile in suspensie PM10 si PM2.5
1.Caracteristici generale
Pulberile in suspensie reprezinta un amestec complex de particule foarte mici si picaturi de lichid.
Surse naturale:
eruptii vulcanice, eroziunea rocilor furtuni de nisip si dispersia polenului.
Surse antropice:
activitatea industriala, sistemul de incalzire a populatiei, centralele termoelectrice. Traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsa de pneurile masinilor atat la oprirea acestora cat si datorita arderilor incomplete.
Efecte asupra sanatatii populatiei
Dimensiunea particulelor este direct legata de potentialul de a cauza efecte. O problema importanta o reprezinta particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care trec prin nas si gat si patrund in alveolele pulmonare provocand inflamatii si intoxicari.
Sunt afectate in special persoanele cu boli cardiovasculare si respiratorii, copiii, varstnicii si astmaticii.
Copiii cu varsta mai mica de 15 ani inhaleaza mai mult aer, si in consecinta mai multi poluanti. Ei respira mai repede decat adultii si tind sa respire mai mult pe gura, ocolind practic filtrul natural din nas. Sunt in mod special vulnerabili , deoarece plamanii lor nu sunt dezvoltati, iar tesutul pulmonar care se dezvolta in copilarie este mai sensibil.
Poluarea cu pulberi inrautateste simptomele astmului, respectiv tuse, dureri in piept si dificultati respiratorii.
Expunerea pe termen lung la o concentratie scazuta de pulberi poate cauza cancer si moartea prematura.
2. Metode de masurare
Metoda de referinta pentru prelevarea si masurarea concentratiei de PM10 este cea prevazuta in standardul SR EN 12341 Calitatea aerului. Determinarea fractiei PM10 de materii sub forma de pulberi in suspensie. Metoda de referinta si proceduri de incercare in teren pentru demonstrarea echivalentei cu metoda de masurare de referinta. Metoda de referinta pentru prelevarea si masurarea PM2,5 este cea prevazuta in standardul SR EN 14907 Calitatea aerului inconjurator. Metoda standardizata de masurare gravimetrica pentru determinarea fractiei masice de PM2,5 a particulelor in suspensie.
Norme
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Valori limita | 50 ug/m3 – valoarea limita zilnica pentru protectia sanatatii umane 40 ug/m3 – valoarea limita anuala pentru protectia sanatatii umane |
|
LEGEA nr. 104 din 15 iunie 2011 |
|
| Valoare tinta | 25 ug/m3 – valoarea-tinta anuala |
| Valori limita | 25 ug/m3 – valoarea limita anuala care trebuie atinsa pana la 1 ianuarie 2015 20 ug/m3 – valoarea limita anuala care trebuie atinsa pana la 1 ianuarie 2020 |
Sursa : Ministerul Mediului si Padurilor – Agentia Nationala pentru Protectia Mediului