Termeni şi noţiuni

Serviciile medicale – Acele servicii nominalizate în pachetele de servicii, furnizate de către persoanele fizice şi juridice.

Furnizorii – Persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice pentru a furniza servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale.

Pachetul de servicii de bază – Se acordă asiguraţilor şi cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru. Pachetul de servicii ce se acordă persoanelor care se asigură facultativ cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care are dreptul această categorie de asiguraţi şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru. Pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calităţii de asigurat si cuprinde servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic, inclusiv cele prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii, servicii de planificare familială, stabilite prin contractul-cadru.

Autorizarea – Un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii medicale în România.

Evaluarea – O procedură externă de verificare a performanţelor unui furnizor de servicii medicale prin care se recunoaşte că furnizorul supus acestui proces corespunde standardelor prealabil stabilite în scopul de a garanta calitatea tuturor serviciilor medicale furnizate.

Contractarea – procesul prin care se reglementează relaţiile dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizori, în vederea asigurării drepturilor pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Preţ de referinţă – Preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata unor servicii medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de preţuri a Ministerului Sănătăţii Publice.

Dispozitivele medicale – Sunt utilizate pentru corectarea văzului, auzului, pentru protejarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers, necesare în scopul recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice.

Preţul de decontare – Preţul suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru unele medicamente la care nu se stabileşte preţ de referinţă. Lista acestora şi preţul de decontare se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

Coplata – Diferenţa suportată de asigurat între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătăţii Publice, ca autoritate naţională în politica de preţuri a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor medicale.

Pacient – Persoană sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate.

Discriminare – Distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale.

Îngrijiri de sănătate – Serviciile medicale, serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical.

Intervenţie medicală – Orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.

Îngrijiri terminale – Îngrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului.

Acces neîngrădit al persoanei cu handicap – Accesul fără limitări sau restricţii la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional.

Asistent personal al persoanei cu handicap grav – Persoană care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap.

Asistent personal profesionist – Persoană fizică atestată care asigură la domiciliu îngrijirea şi protecţia adultului cu handicap grav sau accentuat, aflat în condiţiile precizate de lege.

Comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap – Organul de specialitate fără personalitate juridică în subordinea consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului Bucureşti.

Dizabilitate – Termenul generic pentru afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, definite conform Clasificării internaţionale a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, adoptată şi aprobată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi care relevă aspectul negativ al interacţiunii individ-context.

Egalizarea şanselor – Procesul prin care diferitele structuri sociale şi de mediu, infrastructură, serviciile, activităţile informative sau documentare devin disponibile şi persoanelor cu handicap.

Însoţitor – Persoana care acompaniază persoana cu handicap şi care beneficiază de drepturi în condiţiile prevăzute de lege.

Reprezentant legal – Părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile faţă de persoana cu handicap.